Meditaţie la ,,procesul,, Domnului nostru Iisus Hristos

Meditaţie la ,,procesul,, Domnului nostru Iisus Hristos 

,,Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur 
şi nimic pământesc în sine să nu gândească…” 

(Sf.Liturghie din Sambata Mare) 

De ce să tacă ? Pentru că dacă ar vorbi, n-ar putea să spună ceea ce ar trebui. Mai bine să stea cu frică şi cu cutremur, în tăcere, pentru că viaţa nu se manifestă numai în cuvânt, ci şi în gând. Toate aspectele vieţii îşi au temelia în gând. După versetul ,,Să tacă tot trupul omenesc, să stea cu frică şi cu cutremur” se adaugă: ,,şi nimic pământesc în sine să nu gândească”. Cu alte cuvinte, dacă putem avea gânduri cereşti, să gândim cu gânduri cereşti şi nimic pământesc să nu gândim. Răstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, moartea Lui pe Cruce, înmormântarea Lui, aşezarea în Mormânt, faptul că a petrecut în mormânt timp de trei zile, sunt lucruri mai presus de gândul omului şi nu le putem înţelege cu mintea omenească. 
Să urmărim împreună firul ultimelor Sale clipe şi dacă avem ceva de zis să zicem în gândul nostru cu pocăinţa să recunoaştem că suntem păcătoşi, dar rândurile care vor urma, faptele în sine, ne vor determina să ascultăm de cântarea, singura de altfel din tezaurul nostru liturgic, care ne îndeamnă să medităm la Patimile Lui pentru noi şi, atât trupul cât şi mintea ,,să tacă” ! 

*** 

Ghetsimani – ceasul agoniei Domnului nostru Iisus Hristos. De trei ori Se roagă El pentru ca ,,paharul” despărţirii de Tatăl să fie îndepărtat. Ca niciodată, Domnul Iisus le ceruse ucenicilor să stea alături de El în ceasul încercării. Iar ucenicii dormeau duşi. ,,Şi sudoarea Lui s-a făcut ca nişte picături de sânge ce cad pe pământ” (Luca 22,44). Singurul care consemnează acest detaliu este sfântul doctor şi Evanghelist Luca, cel care cunoaşte fenomenul: ,,hematohidroză”, – când vasele capilare, din cauza tensiunii sufleteşti, se sparg pur şi simplu, iar sângele se revarsă prin pori. Domnul nostru Iisus e zdrobit singur în ,,teascul de untdelemn”, lipsit de orice simpatie omenească. El ar fi murit cu siguranţă în ceasul acela, dacă nu ar fi venit ,,un înger din cer ca să-L întărească” (Luca 22, 43). 

Trădarea. Aproape de miezul nopţii, cel de-al doisprezecelea ucenic se alătura cetei. Dar nu e singur. Iuda este urmat de aprozii Templului şi de o gloată de cei mai de jos oameni din Ierusalim. Gloata Îl înconjoară. Preţul vânzării – o sărutare prelungă! Petru încearcă o mişcare eroică, dar este mustrat. Urechea tăiată este vindecată. În îmbulzeala ce urmează, toţi Îl părăsesc. Iisus e singur! 
Cu un singur gest din mâna, gloata ar fi căzut şi a doua oară la pământ (Ioan 18,6), iar El ar fi avut timp să se facă nevăzut. Dar Iisus pur şi simplu S-a lăsat prins şi dus. El S-a dat în mâna oamenilor Marelui Preot. 

Procesiunea nocturnă intră în Ierusalim tocmai pe ,,Poarta oilor”. Pe aici erau aduse oile de jertfă şi mieii de paşte spre Templu, la preot, ca să fie examinaţi. Doar aşa era acceptată jertfa. Cu atât mai mult trebuia cercetat şi judecat Adevăratul Miel. Şi cu cât examinarea avea să fie mai amănunţită, cu atât trebuia să se dovedească faptul că Mielul acesta n-avea niciun cusur. 
Iisus Se dă pe Sine ca să fie judecat de Sinedriu, de cărturari şi de experţii Legii. Acest proces verifica aspectele religioase ale activităţii Domnului Iisus. Apoi se lasă să fie judecat de Pilat şi Irod – de tribunalul roman vestit pentru sistemul său de drept civil şi penal. Această judecată verifica implicaţiile politice ale lui Iisus. Verdictul ? 
În următoarele opt ore, Hristos e târât în şapte sesiuni de judecată – de patru ori înaintea iudeilor şi de trei ori înaintea romanilor. 

1. Înaintea lui Ana – audierea preliminară (Ioan 18,13-24). Ana fusese mare preot între 7 şi 14 e.n. Pentru că poruncise moartea unuia dintre duşmanii săi, romanii l-au destituit. Cu toate acestea, Ana a fost considerat, timp de o jumătate de secol, ca ,,omul nr. 1”, măcar că funcţia de mare preot a fost dată, prin rotaţie, fiilor şi ginerilor lui. Era onorat şi respectat ca cel mai distins om de stat al naţiunii… ca ,,vocea lui Dumnezeu”. Având în jur de 90 de ani, cu mâinile deformate, ascunse în mănuşi de mătase, era cel mai bătrân din adunare şi cu siguranţă că era primul ,,artizan,, al anihilării lui Iisus. E semnificativ că Domnul Iisus Hristos este înfăţişat mai întâi înaintea lui Ana. Audierea ţine de la 1:00 la 2:00 noaptea. Înainte de stabilirea oricărei vinovăţii, aprozii deja Îl pălmuiesc (Ioan 18,22). 

2. La Caiafa – o altă audiere preliminară împreună cu Ana, Caiafa (ginerele lui Ana), era mai puţin ager decât socrul său; îl întrecea doar în răutate şi viclenie. Iisus este cercetat în speranţa că vor găsi capul de acuzare… Interogatoriul ţine între 2:00 şi 3:00 noaptea, fără nici un rezultat… De ciudă, aprozii Îl bat din nou (Luca 22,63). 

3. Înaintea Sinedriului. În formaţie incompletă, consiliul fusese convocat în grabă, în ciuda prevederilor legale – era interzisă judecarea unei vine capitale în timpul nopţii . Membrii lui au fost selecţionaţi cu grijă, pentru eliminarea celor favorabili Mântuitorului. Între 3:00 şi 4:00 dimineaţa sunt audiaţi martorii, care… nu se potrivesc deloc în depoziţii. Mai rămăseseră câteva speranţe să Îl prindă cu ,,hula contra Templului”. 
În lună martie, zorile se arată în Palestina cam pe la ora 4:00, iar soarele răsare la 5:30. Intriga nu se arată deloc, iar Caiafa dădea din colţ în colţ. Iisus tăcea… Dacă ar fi tăcut până la sfârşit, cu siguranţă că ar fi scăpat. În lipsă de probe, ei ar fi fost înfrânţi! 
Caiafa coboară de pe scaunul de judecător. Se apropie de Domnul Iisus şi încearcă un jurământ solemn: cu mâna ridicată şi pronunţând Numele lui Yahve, Caiafa Îl obligă pe Iisus să dea un răspuns: ,,Juru-Te pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Matei 26,63). 
Şi Iisus… alege să vorbească. În mod deliberat Se dă în mâna lor! Este apogeul absolut: ,,Da, sunt!” (Matei 26,64). Felul în care Iisus răspunde: ,,Tu spui” ( e aşa cum spui tu…) nu constituia blasfemie. Iisus – în tensiunea supranaturală – decide să le ofere capul de acuzare: Hulă. 
Caiafa se bucură! Ca să exploateze ocazia, îşi sfâşie hainele. Ca mare preot, îi este interzis să o facă (Levitic 21,10). De îndată consiliul îşi dă în unanimitate ,,votul” pentru condamnarea Lui la moarte . Odată declarat vinovat, Iisus este bătut, scuipat şi pălmuit fără reţineri. 
Cu speranţele risipite, Petru – prezent din umbră la toată procedura – se leapădă cu blesteme şi jurământ: ,,Nu-L cunosc”… Iisus e singur de tot ! 

1. A doua oară înaintea Sinedriului. De îndată după răsăritul soarelui, la 5:30 dimineaţa, Sinedriul se strânge din nou ca să pronunţe sentinţa la lumina zilei (Luca 22,66-71). Acum, decizia este legală. 

2. Înaintea lui Pilat (Luca 23,1-6). Pilat era procuratorul sau guvernatorul Iudeii, iar reşedinţa sa era în Cezareea. Numai la marile sărbători – ocazii foarte prielnice pentru răzmeriţe – obişnuia el să vină şi să stea la Ierusalim, ca să supravegheze personal evenimentele. Nici nu se putea o coincidenţă mai vaforabilă. Mult prea devreme, la ora 6:00, Pilat este trezit de Sanhedrin. Cercetarea porneşte cu un aer morocănos. În timp ce nu răspundea la nicio acuzaţie a iudeilor, Iisus îi vorbeşte generos lui Pilat. Acesta Îl găseşte nevinovat. Dar… pentru că furia de afară era mare, Pilat Îl ,,pasează,, judecăţii lui Irod care fiind guvernatorul Galileii, ar fi trebuit să-şi ia el răspunderea. 

3. Înaintea lui Irod (Luca 23,7-12). Este ora 7:00. Iisus compare înaintea ucigaşului lui Ioan Botezătorul – care se bucura, sperând într-o reconciliere cu conştiinţa sa umbrită. Dar ceasul cercetării lui a trecut. Iisus nu-i răspunde deloc. Înciudat, Irod Îl predă pe mâna ostaşilor, care Îi pun pe El o haină strălucitoare. 

4. Condamnarea de către Pilat. Este ora 8:00. După ce mai primeşte şi scrisoarea de la soţia sa, cu rugămintea să nu-I facă niciun rău lui Iisus (Matei 27, 19), Pilat caută din răsputeri să negocieze cu mai-marii norodului… În speranţa că-i va potoli cu o pedeapsă mai mică, Pilat Îl dă pe Iisus să fie flagelat de romani… cu toate că Îl declară nevinovat cu gura lui (?!). Iudeii, simţindu-i slăbiciunea, nu-l slăbesc deloc: ,,Dacă Îl vei elibera pe Acesta, nu eşti prieten Cezarului” (Ioan 19, 12). Atins la coarda sensibilă cu acest şantaj politic, Pilat renunţă să-L mai apere şi Îl dă în mâinile lor. Este cu puţin înainte de ora 9:00. Ostaşii reiau jocul cu haina stacojie… 
Apoi Îl mai flagelează încă o dată. Şi se ,,joacă” încă o dată cu Iisus de-a ,,regele iudeilor” pentru a treia oară Îi pun pe El haina stacojie… Îl încoronează cu spini, Îl bat cu trestia pe cap… 
Rechizitoriul final consemnează următorul raport: iudeii nu I-au găsit nicio vină, în afară de… hulă (atentare la autoritatea divină) – că S-a făcut Dumnezeu (Ioan 19,7). Prin aceasta, iudeii mărturiseau pe Mesia cel divin. Iar romanii Îl respingeau pe Stăpânul lumii. Aceste două cele mai strălucite tribunale ale lumii, modelele tuturor sistemelor juridice din lume – forul sacru iudeu şi tribunalul roman – Îl condamnă pe Dumnezeu… 

În acest proces, Mielul lui Dumnezeu totuşi este de nouă ori declarat nevinovat: 

Este concluzia – de patru ori repetată – a lui Pilat (Luca 23,4; 14,15-22). 
Este concluzia lui Irod (Luca 23,6-12). 
Este dezvăluirea miraculoasă a scrisorii soţiei lui Pilat (Matei 27,19). 
Este declaraţia târzie a lui Iuda (Matei 27,4). 
Este mărturia tâlharului de pe cruce (Luca 23,41). 
Este mărturia sutaşului roman (Luca 23,47). 
Al zecelea verdict însă – cel al Dreptului Judecător (1 Petru 2,23) – Îl găseşte vinovat de tot păcatul lumii! Pentru aceasta, Mielul lui Dumnezeu va urca pe altarul de jertfă ! 

,,Via Dolorosa”. Flămând, însetat şi istovit, cu spinarea toată numai răni, Iisus cade sub braţul Crucii. Pentru că un străin, Simon din Cirene, îi arată compasiune, romanii îl silesc să-I ducă lemnul (Matei 27,32). Ajunşi pe dealul Căpăţâna – Golgota, în ebraică, sau Calvarium, în latină -, I se oferă dreptul condamnatului: ,,drogul” , dar Iisus refuză (Matei 27,33-34). 

Răstignirea. Este ora 9:00. Apăsat pe toate căile de Satana, Iisus Se înviorează la cuvintele tâlharului. În ceasul respingerii sale de către toţi, un singur suflet Îl recunoaşte că Mesia şi Miel al lui Dumnezeu (Luca 23,42-43). 

Întuneric în miezul zilei. De la ora 12:00 la ora 3:00 după-masa, ţara este cuprinsă de beznă (Luca 23,44). Tatăl Îşi întoarce faţa de la Fiul Său Preaiubit: ,,Eli, Eli, lama sabahtani!” (Matei 27,46). Soldatul vrea să-I dea oţet, dar Iisus refuză. Povara păcatelor Îi sfâşie în cele din urmă inima. Cu glas tare, Iisus mai striga: ,,Săvârşitu-sa” (Ioan 19, 30) şi moare. 

Fulgerul sau Străfulgerarea ?! 

Culmea abisială a lui ,, Săvârşitu-sa” din acest proces încheiat cu execuţie corespunde, peste veacuri, cu un alt ,,S-a sfârşit” dintr-un alt proces, mai mare, şi cu o alta excepţie, cosmică. În ceasul Său hotărâtor, Mântuitorul priveşte spre acel moment solemn din viitor. În momentul culminant, pe când stătea înaintea lui Caiafa şi când judecata se clătina în balanţă, aproape să încline spre ,,achitare” , Iisus tăcea. Sub jurământ, El rosteşte o singură frază memorabilă, care constituie în acelaşi timp culminaţia făgăduinţelor, dar şi culminaţia cea mai cutremurătoare a avertizării: 

, ,…vă spun încă: De acum încolo veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a drepta puterii şi venind pe norii cerului” (Matei 26,64). 

Pentru cititorul neavizat, cuvintele acestea sunt răbufnirea unui erou frustrat, care ameninţa neputincios cu un ceas al revanşei. Dar, pentru credincioşi, ele sunt o fulminantă citare a profeţiei din Daniel 7,9-14: 
,,Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile… Iată că pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi el a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui. Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată”. 

Recunoaşteţi elementele ? ,,Judecată”, ,,scaune de domnie” , iar ,,pe norii cerului” vine chiar ,,Fiul omului” în ,,puterea împărătească”. Cel judecat – acum e Judecătorul! Cel condamnat la moarte – este Împăratul împăraţilor şi vine să dezbrace autoritatea oamenilor şi să le ceară socoteală! 

În timp ce Caiafa îşi sfâşia satisfăcut hainele, câţiva cărturari recunosc pasajul din Daniel şi pălesc… Nu poate fi o răzbunare mai cumplită decât să-l regăseşti pe cel condamnat într-o situaţie răsturnată – ca Judecător al tău! Iisus jura că acest Sanhedrin, în faţa căruia Se află acum osândit, Îl va vedea şi va mărturisi că El este Dumnezeu şi Hristosul, şi Fiul lui Dumnezeu. Atunci, această luptă furibundă pentru autoritate va recunoaşte un deznodământ zdrobitor. 

,,Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur şi nimic pământesc în sine să nu gândească”. 

Pr. Dr. Mihail Duran Stanciu

Fotografia Salvati Satul.


Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s